Pagina Web despre Ellen G. White Ultimele descoperiri despre Ellen White În lume au iesit multi prooroci mincinosi. 1Ioan 4:1 "Aceste carti...vor trece testul investigatiilor"

Semnele sfârşitului

Biblia descrie câteva semne distincte care se vor întâmpla înainte de întoarcerea lui Hristos:

Soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. Atunci se va vedea Fiul Omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă. (Marcu 13:24-26)

Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că –a făcut un mare cutremur de pământ; soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s–a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor ‚Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului. (Apoc. 6:12-16)

Ellen White a pretins că aceste semne s-au împlinit deja:

Am fost martori la aceste semne înainte de începutul secolului XIX. Pentru împlinirea acestei profeţii, în anul 1755, a avut loc cel mai groaznic cutremur care a avut loc vreodată. Tragedia veacurilor, p. 304

19 Mai 1780 rămâne în istorie ca "Ziua neagră." Din vremea lui Moise, n-a fost înregistrată nici o perioadă de întuneric la fel de dens, de extins şi de aceeaşi durată. Tragedia veacurilor, p. 308

În 1833...a apărut ultimul din semnele promise se Salvator ca un simbol a celei de-a doua veniri a Lui ... Această profeţie s-a împlinit în mod uimitor şi impresionant odată cu marea ploaie de meteoriţi din 13 noiembrie 1833. A fost cea mai extinsă şi mai minunată imagine de stele căzătoare care s-a văzut vreodată .. Tragedia Veacurilor, p. 308

Oare erau aceste trei evenimente într-adevăr o împlinire a profeţiei? Sau erau pur şi simplu fenomene naturale fără nici o importanţă specială? Hai să vedem dovezile de mai jos.

Doamna White a pretins că acest cutremur era "cel mai îngrozitor cutremur înregistrat vreodată" .

Din punct de vedere al puterii de distrugere, cutremurul de la Lisabona n-a fost nici ce mai puternic nici cel mai distrugător din istorie. Iată o listă cu cele mai distrugătoare cutremure din istorie:

E limpede că cutremurul de la Lisabona nu a fost "cel mai groaznic cutremur înregistrat vreodată." Cel mai teribil cutremur a fost în China în 1556, care a omorât aproape de 12 ori mai multe persoane decât cel de la Lisabona. Dacă am alege orice cutremur de pe lista de mai sus ca semn al sfârşitului, candidatul cel mai probabil ar fi cutremurul din 1920 din Gansu, China, care a omorât 200,000 de oameni. Nu numai că acest cutremur a omorât aproape de trei ori mai mulţi oameni decât cutremurul de la Lisabona, dar avea loc la 165 de ani mai aproape de întoarcerea lui Hristos!

Cutremurul de la Lisabona nu numai că n-a fost la fel de distrugător ca alte cutremure dar a fost şi mai puţin puternic. Cutremurul de la Lisabona a avut magnitudinea de 8.7. Urmează o listă de cutremure de magnitudine egală sau mai mare din anii 1900:

Cutremurul din 1960 din Chile a fost mai mult de şapte ori mai puternic decât cutremurul de la Lisabona. Aceasta e altă dovadă că cutremurul de la Lisabona n-a fost nici cel mai puternic, nici cel mai distructiv cutremur din istorie.

Cum putea un cutremur care a avut loc aproape cu un sfert de mileniu în urmă să fie un semn al întoarcerii apropiate a lui Hristos? Nu e numai prea departe în trecut pentru a fi un semn al sfârşitului dar era mai puţin puternic şi mai puţin distrugător decât multe alte cutremure.

Doamna White face următoarea afirmaţie despre neagra zi de 19 mai 1780: "N-a fost înregistrată niciodată o perioadă de întuneric la fel de dens, de extins şi de o asemenea durată ".

Spre deosebire de cutremure, zilele negre n-au fost măsurate în intensitate, extindere şi durată de-a lungul istoriei. E dificil să stabilim dacă afirmaţia doamnei White că n-a mai existat o zi mai întunecată din vremea întunericului supranatural pe care dumnezeu l-a adus peste Egiptul în timpul lui Moise e adevărată. Totuşi, ştim care a fost cauza zilei întunecate din 1780. Cauza era fumul unor uriaşe incendii din pădurile care au luat foc în statele din Noua Anglie, combinat cu un front de furtună ce traversa zona. Întunericul s-a extins la început în zona de nord-est a Statelor Unite. Unii adventişti au ridicat întrebarea dacă acest eveniment local era într-adevăr o împlinire a profeţiei din Apocalipsa 6.

Cert este faptul că a existat un număr de "zile întunecate" de-a lungul istoriei, cauzate de fumul din aer. Chiar şi în vremurile recente, fumul din aer a cauzat un întuneric local în timpul zilei, făcând ca luna ă capete o culoare roşiatică. Iată câteva exemple recente:

• Norul de cenuşă din vulcanul de pe muntele Pinatubo din Filipine (1991)
• Fumul din incendiile pădurilor extinse din Indonezia (1985-86, 1997-98)
• Fumul din incendiile extinse din Mexic (1997-98)

Doamna White descrie ploaia de meteoriţi din 13 noiembrie 1833 ca "cea mai extinsă şi mai minunată imagine de stele căzătoare care s-a văzut vreodată ".

Ploaia de meteoriţi din 1833 a fost un eveniment impresionat. În 1878 istoricul R. M. Devens scria:

"în timpul celor trei ore cât a durat, se părea că ziua judecăţii aşteaptă răsăritul şi mult după ce a încetat ploaia, cei superstiţioşi erau încă impresionaţi de ideea că ziua finală era doar la o săptămână distanţă. Întâlniri spontane de rugăciune se ţineau în multe locuri şi aveau loc multe alte scene de devoţiune religioasă, teroare sau abandonare a treburilor lumeşti sub influenţa fricii cauzate de o privelişte atât de bruscă şi de îngrozitoare."

Nu negăm faptul că ploaia de meteoriţi din 1833 a fost intensă şi a avut efect asupra unor oameni. Întrebarea care se pune este dacă afirmaţia că ploaia din 1833 a fost cea mai mare înregistrată vreodată e validă.

În 1863, un profesor de la Yale pe nume Hubert Anson Newton a identificat ploaia din 1833 ca făcând parte dintr-un tipar repetitiv de ploi de meteoriţi care cădeau pete pământ odată la 33 sau 34 de ani. Newton a descoperit că ploile Leonide au început încă din 585 d.Ch. A reuşit să dea de relatări ale Leonidelor pe o perioadă de aproape o mie de ani. Nişte imagini deosebit de impresionante au fost descoperite prin anii 1533, 1366, 1202, 1037, 967, 934 şi 902.

Cu 34 de ani înainte de 1833, pe 12 noiembrie 1799, omul de ştiinţă şi exploratorul prusac Alexander von Humboldt descria ploaia Leonidă din tabăra sa din Cumanã, Venezuela:

"fiecare parte a cerului cu diametrul de două ori mai mare ca al lunii era acoperită în fiecare moment de meteoriţi."

Un observator din Florida a observat în aceeaşi noapte că meteoriţii erau "în orice moment la fel de numeroşi ca stelele," în timp ce în Iserstadt, Germania, "fulgere şi brazde luminoase" erau văzute chiar dacă abia se crăpa de ziuă.

Humboldt a pus întrebări printre nativii sud americani şi a descoperit că în 1766 fusese văzută "o ploaie de stele" asemănătoare.

În 1966, Leonidele s-au întors cu un spectacol care rivaliza cu imaginile oferite în 1799 şi 1833. În noaptea de 17 noiembrie 1966, observatorii din Arizona au raportat rate de 2400 pe minut, sau 144,000 pe oră! Aceste rapoarte întrec ratele observate în 1833 (100,000/oră).

Dacă ploile Leonide de meteoriţi sunt într-adevăr o împlinire a profeţiei biblice, atunci ar trebui să tragem concluzia că ploaia din 1966, nu cea din 1833, a împlinit profeţia. Nu numai că ploaia din 1966 a avut o intensitate egală sau mai mare, dar era şi cu 133 de ani mai aproape de întoarcerea lui Hristos.

Dacă evenimentele din 1755, 1780 şi 1833 erau într-adevăr împliniri ale profeţiei, s ridică câteva întrebări:

1. De ce semnele n-au avut efectele descrise în Biblie?

Apocalipsa 6:15-16 descrie oamenii care sunt martori ai semnelor ca fiind cuprinşi de panică. Aceşti oameni, printre care şi regi şi lideri ai naţiunilor, sunt descrişi în fugă către munţi, ascunzându-se în peşteri şi cerând stâncilor să cadă peste ei. Nu există nici o dovadă că semnele din 1755, 1780 şi 1833 au avut acest efect.

2. De ce semnele erau locale dacă Biblia spune că apar la o scară globală?

În timp ce semnele descrise în Biblie par să fie evenimente globale, cele trei semne indicate de Ellen White apăreau la o scară mai mică, locală. Cutremurul de la Lisabona a fost limitat la peninsula iberică şi Africa de nord. Ziua întunecată a fost văzută mai întâi în nord-estul Statelor Unite. Ploaia Leonidă de meteoriţi a fost poate ce mai răspândit eveniment şi totuşi a fost văzut numai în emisfera vestică

3. De ce aceia care au fost martori ai semnelor n-au văzut întoarcerea lui Hristos?

Marcu 13:24-26 pare să arate că aceia care văd semnele întoarcerii lui Hristos vor fi şi martori ai întoarcerii Lui:

Atunci se va vedea Fiul Omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă. Marcu. 13:26

Nici unu din aceia care au fost martori ai semnelor menţionate de Ellen White nu mai e în viaţă azi. Cutremurul din 1755 a avut loc aproape acum 250 de ani. Cum putea fi un semn a întoarcerii iminente a lui Hristos? Ba mai mult, Apocalipsa 6:12-14 pare să arate că semnele se vor succeda cu repeziciune. Se pare că aceeaşi oameni care sunt martori ai cutremurului vor fi şi martori ai întunericului şi ai stelelor căzătoare. Date fiind vârstele până la care se ajungea pe atunci, nu e probabil ca o persoană destul de în vârstă să fi fost martoră şi să-şi amintească de cutremurul de la Lisabona din Portugalia din 1755 şi să fie încă în viaţă după 78 de ani, în 1833 ca să fie martoră la ploaia Leonidă de meteoriţi din America de nord. Mai mult, toţi cei care au fost martori la toate aceste „semne” au murit de mult. Ce folos au aceste "semne ale sfârşitului" dacă aceste semne nu au ca martori oameni care trăiesc în ultima generaţie?

Aceste trei întrebări fără răspuns duc la concluzia că evenimentele din 1755, 1780 şi 1833 nu puteau să fie semnele sfârşitului descrise în Apocalipsa 6:12-14.

Truth or Fables, "Signs in Heaven" by Robert K. Sanders

United States Geological Survey National Earthquake Information Center (http://wwwneic.cr.usgs.gov/neis/eqlists/eqsmosde.html)

Sky and Telescope Magazine "The Leonids, King of the Meteor Showers", by Joe Rao, 1998.