Pagina Web despre Ellen G. White
Pagina Web despre Ellen G. White
Ultimele descoperiri despre Ellen White

În lume au iesit multi prooroci mincinosi. 1Ioan 4:1

"Aceste carti...vor trece testul investigatiilor"

Ziua ispăşirii:
1844 sau Înălţarea?

Doamna White şi ziua ispăşirii

Când Hristos nu S-a întors aşa cum s-a prezis, în 1844, adventiştii au inventat o învăţătură pentru a încerca să explice că ceva s-a întâmplat de fapt în 1844. Conform acestei învăţături, Ziua cerească a Ispăşirii a început în 1844 iar Isus S-a mutat dintr-o încăpere a sanctuarului în alta, închizând uşa după El:

Această uşă n-a fost deschisă până nu s-a terminat mijlocirea lui Isus în Locul Sfânt al sanctuarului în 1844. Apoi Isus S-a ridicat şi a închis uşa Locului Sfânt şi a deschis uşa Locului Preasfânt, a trecut dincolo de a doua perdea, unde stă acum lângă chivot şi unde se află speranţa Israelului. Am văzut că Isus închisese uşa locului Sfânt şi nici un om n-o poate deschide; Şi că a deschis uşa locului Preasfânt şi nimeni n-o poate închide. (Apoc. 3:7,8).Scrieri timpurii, p. 42

Aşa că atunci când Hristos a intrat în Sfânta sfintelor pentru a sfârşi lucrarea ispăşirii, El Şi-a terminat lucrarea în prima încăpere. Tragedia veacurilor, p. 428

Unde S-a dus Hristos când S-a înălţat?

Făcând comparaţie între dovezile biblice găsite în descrierea din Vechiul Testament a Zilei ispăşirii (Lev. 16) cu descrierea din Noul Testament a Zilei Ispăşirii (Evr. 9) vom descoperi exact când a avut loc Ziua Ispăşirii.

Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.. Evr. 9:24

Unde e "prezenţa lui Dumnezeu"?

Domnul a zis ui Moise: „ Vorbeşte fratelui tău Aaron şi spune-i să nu intre tot timpul în sfântul locaş, dincolo de perdeaua dinăuntru, înaintea capacului ispăşirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci deasupra capacului ispăşirii Mă voi arăta în nor.” Lev. 16:2

Observaţie: Locul prezenţei Domnului în cortul din Vechiul Testament era pe scaunul harului din Locul Preasfânt. Pentru ca Hristos să intre în "prezenţa lui Dumnezeu" trebuia să intre în Locul Preasfânt ca să apară înaintea scaunului harului lui Dumnezeu.

A deschis Isus drumul spre Locul Preasfânt a înălţarea Sa?

Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o E, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său... Evr. 10:19,20

Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să im ajutaţi la vreme de nevoie. Evr. 4:16

Observaţie: Isus ne-a deschis calea spre Locul preasfânt ca să putem aduce cererile noastre direct la „tronul harului. Tronul harului este Scaunul Harului din Locul preasfânt unde se află „prezenţa lui Dumnezeu”.

ÎNTREBARE: Cum puteau oamenii păcătoşi să aibă acces în locul preasfânt timp de 1800 de ani, până în 1844 dacă nu Însuşi Hristos făcea lucrarea de ispăşire din locul preasfânt?

Paralele între Ziua Ispăşirii din Vechiul Testament şi lucrarea cerească a lui Hristos

Levitic 16

Evrei

Iată cum să intre Aaron [Marele Preot] în sfântul locaş. Să ia un viţel pentru jertfa de ispăşire şi un berbec pentru arderea de tot. (16:3)

Dar Hristos a venit ca mare Preot …şi a intrat odată pentru totdeauna în Locul preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. (9:11,12)

Să ia o cădelniţă plină cu cărbuni aprinşi…şi să o aducă dincolo de perdeaua dinăuntru: să pună tămâia pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul de fum de tămâie să acopere capacul ispăşirii… (16:12,13)

.....care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec. (6:19,20)

Să junghie ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor şi să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele viţelului şi să stropească cu el spre capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii. Astfel să facă ispăşire pentru sfântul locaş, pentru necurăţiile copiilor ui Israel şi pentru toate călcările de lege prin care au păcătuit ei.... (16:15,16)

Căci dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte , ca să slujiţi dumnezeului celui viu! ... trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea. (9:13,14,23)

Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiu; în pustie să-i dea drumul. (16:21,22)

...dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor...şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.(Isaia53:6,11)
Tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora….De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă. Să ieşim dar afară din tabără la E şi să suferim ocara Lui. (9:28, 13:12,13)

Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curaţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului. (16:30)

Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna. El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui dumnezeu; Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. (10:10,12,14)

Există o „perdea” literală în Cer?

Toate lucrurile din cortul din Vechiul Testament arătau spre lucrarea lui Hristos în sanctuarul ceresc. „perdeaua” era un simbol a lui Isus:

Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o E, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său. Evr. 10:19,20

Isus Hristos este „perdeaua"! Observaţi ce s-a întâmplat când a murit Isus:

Perdeaua dinăuntrul templului s-a rupt în două de sus până jos. Marcu 15:38

Ruperea perdelei arăta că Hristos deschisese calea spre Locul Preasfânt. Hristos Însuşi este perdeaua care „s-a rupt”. La fel cum preotul din Levitic slujea în cortul pământesc, „preoţia cerească” (1 Pet. 2:9) a credincioşilor are acces în cortul ceresc. Spre deosebire de preoţia din Levitic, totuşi, „preoţia cerească" are acces direct la „tronul harului” prin „calea nouă şi vie” pe care ne-a deschis-o Hristos prin perdeaua care e trupul Său. Prin urmare, avem acces în Locul preasfânt prin Hristos.

Cum rămâne cu "a doua perdea"?

Unii lideri AZŞ (în principal din aripa ultraconservatoare a bisericii) încearcă să răstălmăcească adevărul clar din Evrei 6:19,20, pretinzând că atunci când Isus a intrat "dincolo de perdea", a intrat dincolo de "prima perdea" care separa curtea exterioară de cort. Ei spun că există „o a doua perdea” (Evr. 9:3) în cer care separă cele două încăperi cereşti, la fel cum perdeaua de pe pământ separa cele două încăperi pământeşti. Teoria lor referitoare la „a doua perdea” din sanctuarul ceresc nici măcar nu trece testul propriului lor profet care spunea:

Prin ruperea perdelei din templu, Dumnezeu a spus: Nu mai pot să-Mi arăt prezenţa în Locul preasfânt. Tuturor ni se deschide o cale nouă şi vie, în faţa căreia nu mai există nici o perdea. Youth Instructor, 21 iunie, 1900

Chiar şi Ellen White, într-o afirmaţie neobişnuită care pare să contrazică ceea ce a scris în Tragedia veacurilor, admite că nu există o "a doua perdea" în cer! Isus Hristos e "perdeaua" din cer!

Şi mai multă confuzie asupra locului unde e Isus

E în Locul Preasfânt!

Nu! E în Locul Sfânt!

Apoi Isus S-a sculat şi a închis uşa Locului Sfânt şi a deschis uşa Locului Preasfânt, a trecut dincolo de a doua perdea, unde stă acum lângă chivot, acolo unde se află speranţa lui Israel. Scrieri timpurii, p. 42 (1882)

El stă azi la altarul tămâierii, oferindu-I lui Dumnezeu rugăciunile acelora care doresc ajutorul Lui. Dorinţa veacurilor, p. 568 (1898)

Vă avertizez: Nu vă folosiţi influenţa împotriva poruncilor lui Dumnezeu. Legea aceea e exact aşa cum a scris-o Iehova în templul din cer. Omul poate călca în picioare copia ei de aici de jos dar originalul e păstrat în chivotul lui Dumnezeu din cer; şi pe capacul acestui chivot, chiar deasupra legii, e scaunul îndurării. Isus stă chiar acolo, înaintea chivotului, pentru a mijloci pentru om. (MS 6a, 1886). {1BC 1109.1}

Numai Isus e sprijinul meu. În El mă încred. Mă iubeşte chiar pe mine. În acest moment, El stă lângă altarul tămâierii, oferindu-I Tatălui rugăciunile mele, dorinţa adâncă din inima mea după harul Său, după moştenirea Sa cerească, ca să arăt şi altora prin harul care mi s-a dat dragostea Lui mare şi puterea Lui. 1888 Materials, p. 865 (1888)

Conform Bibliei, altarul tămâierii e în Locul Sfânt:

Apoi a aşezat altarul de aur în cortul întâlnirii, în faţa perdelei dinăuntru; a ars pe el tămâie mirositoare... Ex. 40:26,27

În 1886, conform manuscrisului 6a (vezi mai sus) Isus stătea în Locul Preasfânt. Dar doi ani mai târziu, în 1888, Îl găsim înapoi în Locul Sfânt, lângă altarul tămâierii. Apoi, un an mai târziu, în 1889, Isus e înapoi "după perdeaua în spatele căreia mijloceşte deasupra chivotului lui Dumnezeu, în Locul Preasfânt." (Semnele timpurilor, Apr. 22, 1889). Totuşi, după nouă ani, în 1898, îl găsim pe Isus slujind lângă altarul tămâierii în Locul Sfânt! Se pare că Isus a redeschis uşa pe care a închis-o în 1844!

Concluzie

Nu există nici măcar un cuvânt în Noul Testament care să arate că Isus S-a mutat din Locul Sfânt în Locul Preasfânt a un anumit moment în istorie. Dimpotrivă, toate dovezile biblice arată că Hristos a împlinit Ziua Ispăşirii la înălţarea Sa:

  1. Hristos a venit ca Mare preot în templul Său (Evr. 9:11).
  2. A intrat acolo cu sângele Său (Evr. 9:12).
  3. A curăţat copiile cereşti cu sângele Său (Evr. 9:23).
  4. A intrat în prezenţa lui Dumnezeu (Evr. 9:24).
  5. Sângele Lui a curăţat poporul Său de păcate (Evr. 9:14).

Ispăşirea a fost făcută (vezi Evr. 10:11-14). La înălţarea Sa, Hristos a împlinit toate aspectele Zilei Ispăşirii descrise în Levitic 16!