Viaţa lui Ellen White

por DM Canright

Capitolul 22 - Concluzie

Doamna White avea multe de spus despre cele trei mesaje din Apocalipsa 14:6-10. Ea spune că acestea erau baza mesajului şi mişcării sale.

Susţinea că primul din ele s-a împlinit în timpul mişcării lui William Miller, odată cu fixarea datei de 1843-4.

Timp de vreo şaizeci şi cinci de ani a aplicat al doilea mesaj sau căderea Babilonului bisericilor protestante şi a spus că nu putea fi aplicat bisericii romano-catolice. Dar, aşa cum am văzut, în 1911 şi-a schimbat învăţăturile referitoare la acest mesaj şi l-a aplicat în mod particular bisericii romane. Dacă are dreptate în expunerea ei posterioară, atunci s-a înşelat şi a învăţat o eroare referitoare la al doilea mesaj aproape toată viaţa ei.

Al treilea mesaj avertizează împotriva falsei închinări şi a primirii semnului fiarei. Aproape toată viaţa ei, doamna White a învăţat că semnul fiarei este ţinerea duminicii; dar după cum am văzut în capitolul precedent, spre sfârşitul vieţii şi-a schimbat părerile referitoare la acest lucru şi a spus că „a da duminica Domnului” e un lucru care Îi este mereu plăcut.

Cu alte cuvinte, s-a înşelat şi a învăţat o eroare în ceea ce priveşte toate cele trei mesaje pe care ea şi susţinători ei le-au folosit ca bază a mişcării lor. Dacă era greşită de la bază, cum putem avea încredere în ea în alte probleme?

Pentru a aminti pe scurt unele din cele mai proeminente greşeli ale ei, observaţi următoarele:

• A susţinut data fixată de William Miller la 1843-4.
• A susţinut data fixată de Căpitan Bates la 1851.
• A învăţat că nu mai era salvare pentru păcătoşi după Oct. 22, 1844.
• A ascuns unele din viziunile şi scrierile ei de la început şi totuşi, în 1882, a scos o carte ce pretinde că conţine toate scrierile ei de la început.
• A prezis că Războiul civil va fi un eşec, că naţiunea va fi ruinată şi că sclavia nu va fi abolită.
• A caracterizat proclamările lui Lincoln pentru zile de smerire şi rugăciune ca fiind „insulte aduse lui Iehova”.
• A învăţat o reformă a îmbrăcămintei care-i făcea pe adepţii ei de râsul lumii şi pe care a abandonat-o şi ea după ce a încercat s-o bage pe gâtul bisericii timp de opt ani, ca revelaţie divină şi o datorie religioasă.
• A scris împotriva consumului de unt şi ouă.
• A interzis consumul de carne şi a spus "Putem avea încredere în lideri care , la mese unde e servită carne se alătură celorlalţi şi mănâncă?" (Lake Union Herald, Oct. 4, 1911), şi totuşi, în secret, a mâncat carne mai mult sau mai puţin, toată viaţa ei.
• Şi-a învăţat adepţii c n-ar trebui să aplice zeciuiala aşa cum considerau ei ci s-o aplice aşa cum vroia ea.
  A negat că a ost influenţată de scrisori şi conversaţii în scrierea mărturiilor ei, când de apt adevărul era chiar opusul.
• Şi-a bazat multe din mustrările ei pe rapoarte eretice şi, contrar Scripturii, pe mărturia unui singur martor.
• A pretins că a primit o însărcinare divină pentru a demasca păcate secrete dar a eşuat în mod mizerabil. În numeroase cazuri, a mustrat persoana greşită şi adesea acuza oamenii de lucruri pe care nu le făcuseră.
• S-a înşelat în viziunea ei referitoare la planete şi numărul sateliţilor lor.
• A plagiat atât de mult că una din cărţile ei a trebuit să ie ascunsă în întregime iar alta să ie revizuită, cu o cheltuială de 3 000 de dolari.
• În 1905 a promis că explică greşelile şi eşecurile ei şi a spus că Dumnezeu o va ajuta să o facă; dar în 1906 a spus că Dumnezeu i-a zis să nu încerce acest lucru.
• Una din cele mai rele trăsături a vieţii şi scrierilor ei e că-L făceau întotdeauna responsabil pe Dumnezeu pentru greşelile şi eşecurile ei.
• Cea mai gravă înşelătorie a ei şi a adepţilor ei a fost să creadă că suferinţa pe care i-o aducea epilepsia şi crizele de epilepsie erau revelaţii şi viziuni de la Dumnezeu.
• Doamna White nu numai că a pretins că scrierile ei erau "mărturia lui Isus" şi "spiritul profeţiei" pomenit în Apoc. 12:17 şi Apoc. 19:10, dar a susţinut cu putere că ea şi adepţii ei sunt cei 144,000din Apoc. 7:1-4 şi Apoc. 14:5, deşi în prezent numărul membrilor lor adulţi e în jur de 150,000.

Cea mai importantă caracteristică a celor 144,000 descrişi în ultima carte a Scripturii e că „în gura lor nu s-a găsit nici o viclenie”.

Viclenia înseamnă înşelătorie. Nici o viclenie, înseamnă nici o înşelătorie. Dar, aşa cum am arătat de atâtea ori în această carte, pretenţiile doamnei White de a fi un profet inspirat de Dumnezeu au fost menţinute multă vreme prin înşelătorie, atât din partea ei cât şi din partea adepţilor şi apărătorilor ei. Prin urmare, şi ea şi ei nu întrunesc descrierea şi caracteristica pe care inspiraţia divină le-a acordat-o celor 144,000.

Nici un dar adevărat de la Dumnezeu, nici un dar adevărat al Duhului n-a avut nevoie vreodată de viclenie – înşelătorie sau feţe duble pentru a fi apărat şi susţinut.

N-are rost să negăm că a vrut să fie o creştină şi că lucrările ei conţin multe lucruri bune. Îl lăsăm pe Dumnezeu să aprecieze motivaţiile ei. Dar înaltele ei pretenţii nu pot i apărate. Sunt dezaprobate de prea multe fapte de necontestat.